Voua va plac joucrile de gatit?

Uitandu-ma in ultima vreme pe internet mi-a sarit in ochi un tip de jocuri noi care initial mi s-a parut ciudat: jocurile de gatit. In prima instanta m-am intrebat de ce ar dori sa se joace cineva un astfel de joc? Daca vrei sa experimentezi gatitul nu este mai usor sa o faci in propria bucatarie? Si nu mai spun ca rezultatul il vei putea si gusta... Si totusi am zis sa incerc sa vad despre ce este vorba, pana la urma nu are cum sa strice aceasta experienta. Rezultatul a fost surprinzator ....mi-a placut :).
Pe parcursul ultimilor ani se pare ca din ce in ce mai multe persoane par sa acceseze astfel de jocuri de gatit, printre ei numarandu-se atat copii cat adulti. Acest lucru a facut ca si investitia in dezvoltarea lor sa creasca, devenind mai atragatoare ca interfata si mai complicate. 

Cele mai multe jocuri de gatit se bazeaza pe niste retete prestabilite pe care tu ca si bucatar trebuie sa le gatesti si sa le servesti.
Ce m-a surprins cel mai mult la aceste jocuri este ca: chiar inveti sa gatesti. Jocul presupune urmarea unei retete mai simple sau mai complicate, si a unor pasi, care apoi pot fi aplicati si in viata de zi cu zi. Pe langa acest aspect imi da posibilitatea sa experimentez retete pe care in mod normal nu stiu daca as avea cum sa le fac, si sa evaluez dificultatea lor pentru viitor. 

Ce mai este interesant este ca, gasesti  jocuri de gatit cu tot felul de bucatarii si feluri de mancare: de la dulciuri la paine sau mancare fastfood, nimic nu va mai avea secrete pentru tine.

 Cu toate cele mentionate mai sus, deoarece sunt o gurmanda declarata, raman fidela modului traditional de gatit. Pentru ca nimic pe lumea asta nu poate sa inlocuiasca mirosul unei mancari aburinde ca sa nu mai vorbim de gustul ei. Asa ca de ce sa petrecem ore in sir intr-o bucatarie virtuala, cand putem sa facem minuni in bucataria noasta!

Visiniu

Visiniu sau purpuriu? Greu de spus. Daca punem visiniu linga alb, trebuie sa adaugam si patratelul rosu. Visiniu e si rubinul si vinul rubiniu si singele inchegat. Scortisoara, coriandru, un pic de nucsoara si-un dram de noroc, si iaca aburi visinii. Visiniu e cerul in emisfera boreala, atunci cind musonul face un popas si sta la taclale cu trei cirduri de lebede imbatate cu visinata. Purpurii sint vestmintele zeitelor, pastrate pe umerase de clestar atunci cind trupurile divine se scalda in miere amestecata cu vinars. Purpurie e muzica adinca a unor baieti care chinuie chitara orei sapte jumatate pina o aduc in pragul apoplexiei. Visinie este si privirea aceea a lui Freddy Mercury, atit de plina de viata netraita si nespusa. Purpuriu este staniolul din care doua buze visinii au furat ciocolata cu gust de... Nu vom sti niciodata ce gust avea ciocolata purpurie.

Statea pe banca visinie si ii privea jaretul tras in matase (numarul 14). Curbele il ameteau. Ea trecea aparent nepasatoare, rubinie, stacojie. L-a privit cu coada ochiului iar el a inteles. In urmatoarele treizecisiopt de minute a compus cele mai inspirate declaratii de iubire si le-a notat pe ambalajul purpuriu al unui prezervativ cu gust de visine. Ea il astepta in alcovul drapat cu matasuri purpurii, imbracata intr-o rochie de catifea visinie. Pasii lui rasunau nemilos pe parchetul visiniu, vestind o apropiere dorita si temuta in acelasi timp. Ma va gasi la fel de atragatoare, asa, in visiniu? se intreba ea, in timp ce el isi aranja din mers cravata visnie. Butoanele de la interfon erau toate visinii, asa ca a apasat pe unul, la intimplare. Usa era oricum deschisa. 

O lumina purpurie inunda scarile, iar covorul era tot purpuriu. Atunci i s-a facut si lui teama. Daca dincolo de declaratiile de iubire nu era decit neantul? Daca urmatorul pas e cumva ultimul? A gasit-o tremurind. Nici el nu se simtea prea bine. I-a atras atentia insa cearsaful visiniu si o dulce toropeala l-a invaluit pe loc. S-a cufundat cu capul intre sinii ei, coborind apoi ametitor de jos. O alchimie nebanuita topise intr-un creuzet teama, speranta, indoiala, visele si apoi distilase cea mai ametitoare iubire. Ce-a urmat e greu de povestit. Romanele ieftine sint pline de faze din astea. Se pregatea sa plece si, desi stia ca suna ca naiba, nu s-a putut abtine sa nu intrebe: Auzi, de ce toate prosoapele tale sint purpurii? La care ea i-a raspuns, parca din alta lume: Dar tu de ce nu-ti dai jos ochelarii astia cu lentile visinii?