Intretinerea de iarna a masinii dumneavoastra.

O masina are nevoie de intretinere in fiecare sezon. Totusi in sezonul de iarna masina are nevoie de intretineri speciale deoarece se circula mult mai greu.
In fiecare zi de iarna trebuie ca soferii sa isi echipeze masinile corespunzator pentru a putea cicula in conditii normale. Ninsorile abundente dar si gradele cu minus fac ca masinile speciale pentru curatat sa nu poata lucra tot timpul si cu acelasi randament, deci drumurile nu sunt curatate in fiecare moment si va puteti confrunta cu surplusuri de zapada pe carosabil.
Fiecare masina are la un moment dat nevoie de piese auto. Ei bine, acum va puteti achizitiona piese auto online. Astfel veti economisi deoarece piesele din magazinele virtuale sunt mai ieftine decat cele din magazinele obisnuite si veti reusi sa cumparati numai din cateva click-uri. Orice conducator auto trebuie sa isi inlocuiasca vechile anvelope cu unele noi, special concepute pentru iarna. Anvelopele pe care le veti cumpara din magazinele cu piese auto online vor fi livrate la domiciliul dumneavoastra cat mai repede cu putinta.
Deasemenea pentru a fi echipati corespunzator pentru iarna trebuie sa va cumparati si lanturi, un saculet cu nisip si o lopata in caz ca veti ramane impotmoliti in zapada. Din magazinele virtuale auto va puteti cumpara si alte produse pentru masina nu doar piese auto. Va puteti achizitiona produse de cosmetica auto pentru a va intretine masina si pentru a o curata cu produse speciale.
Deasemenea puteti sa va cumparati sisteme de iluminat noi, kit xenon sau produse multimedia pentru a va simti ca acasa in autovehicul. Un GPS este deasemenea foarte indicat mai ales pentru drumurile din concedii, drumuri pe care nu le cunoasteti. Daca aveti nevoie sa va luati alimente cu dumneavoastra magazinul virtual Deauto va ofera frigidere auto la preturi foarte accesibile.
Accesati cat mai rapid magazinele virtuale deoarece veti beneficia de oferte promotionale si reduceri la anumite piese auto!

criză ‘de la 40 de ani’

Nu ştiu ce forme ia etern-pomenita criză ‘de la 40 de ani’, nu ştiu în ce sens reprezintă o limită aceşti ani. Când îi voi avea, o să văd. Deocamdată, observ la ei, la cei de 40 de ani, un soi de ‘prostraţie activă’, reunind îndeplinirea întocmai a îndatoririlor practice cu redistribuirea concentrării pe nişte curioase linii de fugă. Nu mai sunt aceiaşi. Impresia mea e că o ‘ieşire din criză’, din acea criză, nu are loc de fapt niciodată. E ca şi când, atunci, un adevăr substanţial s-ar fi cuibărit la rădăcină, slăbind pentru totdeauna edificiul.
       Dacă n-ar fi decât observaţia fiziologică: transgresiunea pare să aibă un efect la nivelul facies-ului. Fără să am confirmarea practică din partea unor fotografi, am observat că surâsul unui om de 40 de ani, trecut tehnic de punctul de criză, e diferit. E acolo o derută, o atenţie uşor denaturată… Ca şi cum o anumită pierdere a inocenţei s-ar manifesta acum la nivelul feţei, ar deveni vizibilă, aşa cum prostituatele îşi semnalizează printr-un machiaj grosier absenţa inocenţei. Ceva e stins în priviri, şi cel mai revelator dintre toate e surâsul. Nu râsul – mască grimasantă. Nu zâmbetul, etalare perfectă a celor 32 de dinţi pentru a devia privirea de la devastarea feţei. Ci surâsul, acest drum de mijloc, revelator de tristeţe, de încântare, de vulnerabilitate. Te poţi uita în oglindă: nimic nu-ţi dezvăluie mai bine vârsta şi condiţia lăuntrică decât surâsul. La cei de peste 40, e totdeauna înfrânt. Chinuit. Cu cât încearcă să-l facă mai suav-neutru, cu atât e mai nenatural, crispat, în vădită contradicţie cu ansamblul feţei. Experimentul e tulburător: de parcă surâsul e partea măştii faciale care nu poate minţi. Au dreptate să fie îngrijoraţi, desigur: fizic, 40 e jumătatea vieţii, semnalarea trecerii pe celălalt versant, simpla marcare a începerii coborâşului, nu e foarte vesel. Dar trebuie să fie şi altceva. Ideea, poate, că nu te mai schimbi, că, foarte probabil, ceea ce eşti acum e ceea ce vei rămâne până la capăt, tot restul nefiind decât succesiunea versiunilor tale degradate. Trăgând cu efort de coţurile gurii, surâzi.

acum 20 de ani

Pe masa lui L., printre statuete, un minuscul bust al lui Lenin. Surâd.
       …De ce un surâs? Timpul inocentează? Nu cred: la bustul lui Hitler aş fi avut un frison de silă. Trebuie să fie vorba de meliorativul intrinsec, de cauţiunea morală eternă a stângii (revolta etc.). Până şi afişul pop art cu Stalin în costum alb, din camera lui Z., mi s-a părut la rigoare amuzant, îndrăzneţ, acceptabil…

       Comuna fourieristă formată în California în ani ’70: regula era ca fiecare bărbat şi fiecare femeie să aibă, prin rotaţie, un partener diferit seară de seară. După şase luni, bărbaţii şi femeile neatrăgători s-au pomenit singuri, fără nimeni care să-i aleagă… – Să institui reguli de ‘eliberare’ absolută e la fel de absurd ca rigorismul monogamiei. H. a înţeles cel dintâi: liberalizarea sexuală e nemaipomenit de crudă; treptat va naşte fenomene de pauperizare şi chiar de mizerie absolută. Cei urâţi, neatrăgători, lipsiţi de şarm sunt eternii perdanţi ai pieţei, proletarii ei. Cruzimea e chiar cu mult mai mare pe piaţa sexuală, fiindcă poziţia socială o mai poţi răscumpăra, dar umilinţa biologică, constantă, niciodată.

       Bătrânii cred tot mai puţin în realitatea morţii pe măsură ce se apropie de ea. Nu e totuşi dificil să observi lucrurile, fie şi privindu-te. O piele flască, părul albit, vederea şi auzul slăbite, miile de celule moarte zilnic, părăsirea treptată a scenei realului… Nu bătrâneţea e cea pe care o vede un bătrân pe chip, când se priveşte în oglindă, ci moartea, procesul desprinderii elementelor vitale succesive. Cum de se îndoiesc de moarte tocmai cei care pot citi pe ei înşişi, în fiecare zi, realitatea ei…; mister cam patetic, să trecem.

       Long day’s journey into night (1962), The big sleep (1946), The awful truth (1937).

       Poate că filmele sunt mereu tinere, fiindcă reflectă epoca etc. Totuşi, cinematograful e bătrân. Imersiunea într-un dispozitiv tehnic dintr-o incintă anume a ajuns un element al trecutului. Nu ştiu dacă romanul o să scape de uzura asta (fond prizat, formă depăşită).

       Femeile care, în ţinute corecte şi cadre formale (o petrecere etc.), ţin să facă cu tine poze explicite, mimând ca din întâmplare gesturi de o familiaritate apăsată: o mână peste antebraţ, un genunchi apropiat, mâinile strângând încheietura… Într-un cuplu există, astfel, poza ‘Ne-o tragem’ şi poza ‘Nu încă’, ipostaze vizibile în orice album foto. Din motive misterioase, ţin neapărat să marcheze momentele: ‘Asta era cu o săptămână înainte de… Îţi aminteşti?’. Nu, nu-mi amintesc; nu ţin deloc să-mi amintesc vreodată. Nu faptul că făptura din ipostaza întâi – dorinţă – a trecut în cea de a doua – repetiţie şi nimic.

       Pentru noi, se pune din nou acum, la fel ca înainte de ’89, cu o disperare acută întrebarea: Cum ne putem salva din patria proprie. Patrie însemnând grobianismul sub-mahalalei generalizat azi, promiscuitatea mintală şi istorică, mutaţia antropologică, ceea ce a mai rămas din locul numit formal ‘ţară’. Există evadări de toate felurile, începând cu cea fizică. Există insularizări, autarhizări în grup. Există, în sfârşit, evadări livreşti, muzicale, pasionale. Problema, formulată scurt, este: cum să trăieşti în ţara România ca şi când nu ai fi în ea? Cum să diminuezi la maximum repulsia sau sentimentul insuportabil de durere? Cineva ne-a confiscat ţara. Acel cineva este poporul român. Iar poporul român nu mai este de mult poporul român. Din aceste trei premise minore, anistorice, dramatice sau indiferente, trebuie extras ceva care să semene cu o morală, cu o cauză eficientă, cu un principiu de viaţă, cu un proiect personal.
       Sunt deja ani de când poporul român-străin ne-a evacuat din el. Poporul român-străin trăieşte. Respiră. S-a format. Popoarele nu rămân aceleaşi.
       Iată-ne în acelaşi punct din care porniserăm acum 20 de ani.

Gheata carbonica

Cunoscuta drept gheata uscata, gheata carbonica nu este nimic mai mult decat o forma solida a dioxidului de carbon, acelasi pe care il expiram in fiecare zi. Forma aceasta de agregare se poate obtine prin aducerea gazului la o temperatura de -78,5 grade Celsius. Este mult sub pragul de inghet normal asa ca gheata carbonica este o substanta ce trebuie tratata cu grija, fiind incadrata in grupa de substante periculoase ce trebuie utilizate folosind un echipament adecvat pentru a preveni degeraturile.
Gheata carbonica nu este o idee noua chiar daca utilizarea ei pe scara larga s-a raspandit relativ recent. Ea a fost descoperita pentru prima data inca din 1834 atunci cand chimistul Charles Thilorier folosind niste metode considerate azi primitive a reusit sa produca gheata uscata. El a publicat un mic studiu ce mentiona aceasta substanta insa nu si-a continuat cercetarea in aceasta directie. Astfel, abia peste circa 100 de ani a fost eliberat primul patent asupra procedeului de producere a ghetii uscate, pe numele lui Thomas B. Slate din SUA cel care a reusit sa transforme gheata carbonica intr-o mica afacere de succes.
Folosita in trecut exclusiv pentru racire, astazi gheata carbonica a capatat noi valente foarte de interesante. Astfel avem bauturi si cocktail-uri sofisticate ce folosesc gheata carbonica pentru a oferi un efect aparte, avem masini de ceata ce realizeaza un "fum" gros care  ramane pe podea datorita proprietatilor de sublimare dar si mai multe sisteme de curatare a suprafetelor la rece dupa cum se poate vedea pe dioxid.ro.
Exista totusi si niste diferente intre gheata carbonica folosita la bauturi si cea aplicata pentru curatarea suprafetelor. Prima are un grad de rafinare mai mare si este destinata exclusiv realizarii de bauturi si produse alimentare de efect. Cea de-a doua totusi reuseste sa curete printr-un procedeu asemanator sablarii cu nisip, singura diferenta majora fiind aceea ca un urma curatarii cu gheata solida nu raman resturi asa cum se intampla in cazul nisipului. Pe de alta parte, masinile care produc ceata artificiala sunt la fel de interesante pentru ca functioneaza cu pelete de gheata carbonica, topind-o intr-un mediu controlat astfel incat vaporii obtinuti sa fie imprastiati pe suprafata dorita, realizand ceata despre care vorbeam.

dubios..

Nu-mi dau prea bine seama cum poţi fi antisemit şi creştin în acelaşi timp, cum se face asta tehnic. La Înfricoşata Judecată, e o oarecare dificultate în expunerea cazului. ‘Doamne, ştiu că te-ai născut într-o familie de evrei, tu, Fecioara, toţi apostolii… În privinţa asta, însă, eu am o teorie, şi dacă binevoieşti să mă asculţi…’

pietre

 Am avut impresia, privind acea piatră de mormânt, că moartea nu trebuie să fie atât de rea. Te odihneşti, mi-am spus, aşa cum îşi spuneau bătrânii. Sub stupizenia asta rece te odihneşti. De acum, nimic n-o să te mai tulbure. Se va spune, tu nu ştii că te odihneşti, nu ştii că există piatra, stupizenia. Rămâne totuşi reconfortant gândul. Dispari; te evapori. Trebuie că nu e atât de rău. Doar un fel de batjocură stranie, difuză. Moartea, batjocură inexplicabilă, se termină, se termină până şi ea. Deasupra ta, într-o zi însorită, un necunoscut va avea reflecţii despre moarte şi răceala calmă a pietrelor.

Voua va plac joucrile de gatit?

Uitandu-ma in ultima vreme pe internet mi-a sarit in ochi un tip de jocuri noi care initial mi s-a parut ciudat: jocurile de gatit. In prima instanta m-am intrebat de ce ar dori sa se joace cineva un astfel de joc? Daca vrei sa experimentezi gatitul nu este mai usor sa o faci in propria bucatarie? Si nu mai spun ca rezultatul il vei putea si gusta... Si totusi am zis sa incerc sa vad despre ce este vorba, pana la urma nu are cum sa strice aceasta experienta. Rezultatul a fost surprinzator ....mi-a placut :).
Pe parcursul ultimilor ani se pare ca din ce in ce mai multe persoane par sa acceseze astfel de jocuri de gatit, printre ei numarandu-se atat copii cat adulti. Acest lucru a facut ca si investitia in dezvoltarea lor sa creasca, devenind mai atragatoare ca interfata si mai complicate. 

Cele mai multe jocuri de gatit se bazeaza pe niste retete prestabilite pe care tu ca si bucatar trebuie sa le gatesti si sa le servesti.
Ce m-a surprins cel mai mult la aceste jocuri este ca: chiar inveti sa gatesti. Jocul presupune urmarea unei retete mai simple sau mai complicate, si a unor pasi, care apoi pot fi aplicati si in viata de zi cu zi. Pe langa acest aspect imi da posibilitatea sa experimentez retete pe care in mod normal nu stiu daca as avea cum sa le fac, si sa evaluez dificultatea lor pentru viitor. 

Ce mai este interesant este ca, gasesti  jocuri de gatit cu tot felul de bucatarii si feluri de mancare: de la dulciuri la paine sau mancare fastfood, nimic nu va mai avea secrete pentru tine.

 Cu toate cele mentionate mai sus, deoarece sunt o gurmanda declarata, raman fidela modului traditional de gatit. Pentru ca nimic pe lumea asta nu poate sa inlocuiasca mirosul unei mancari aburinde ca sa nu mai vorbim de gustul ei. Asa ca de ce sa petrecem ore in sir intr-o bucatarie virtuala, cand putem sa facem minuni in bucataria noasta!

Visiniu

Visiniu sau purpuriu? Greu de spus. Daca punem visiniu linga alb, trebuie sa adaugam si patratelul rosu. Visiniu e si rubinul si vinul rubiniu si singele inchegat. Scortisoara, coriandru, un pic de nucsoara si-un dram de noroc, si iaca aburi visinii. Visiniu e cerul in emisfera boreala, atunci cind musonul face un popas si sta la taclale cu trei cirduri de lebede imbatate cu visinata. Purpurii sint vestmintele zeitelor, pastrate pe umerase de clestar atunci cind trupurile divine se scalda in miere amestecata cu vinars. Purpurie e muzica adinca a unor baieti care chinuie chitara orei sapte jumatate pina o aduc in pragul apoplexiei. Visinie este si privirea aceea a lui Freddy Mercury, atit de plina de viata netraita si nespusa. Purpuriu este staniolul din care doua buze visinii au furat ciocolata cu gust de... Nu vom sti niciodata ce gust avea ciocolata purpurie.

Statea pe banca visinie si ii privea jaretul tras in matase (numarul 14). Curbele il ameteau. Ea trecea aparent nepasatoare, rubinie, stacojie. L-a privit cu coada ochiului iar el a inteles. In urmatoarele treizecisiopt de minute a compus cele mai inspirate declaratii de iubire si le-a notat pe ambalajul purpuriu al unui prezervativ cu gust de visine. Ea il astepta in alcovul drapat cu matasuri purpurii, imbracata intr-o rochie de catifea visinie. Pasii lui rasunau nemilos pe parchetul visiniu, vestind o apropiere dorita si temuta in acelasi timp. Ma va gasi la fel de atragatoare, asa, in visiniu? se intreba ea, in timp ce el isi aranja din mers cravata visnie. Butoanele de la interfon erau toate visinii, asa ca a apasat pe unul, la intimplare. Usa era oricum deschisa. 

O lumina purpurie inunda scarile, iar covorul era tot purpuriu. Atunci i s-a facut si lui teama. Daca dincolo de declaratiile de iubire nu era decit neantul? Daca urmatorul pas e cumva ultimul? A gasit-o tremurind. Nici el nu se simtea prea bine. I-a atras atentia insa cearsaful visiniu si o dulce toropeala l-a invaluit pe loc. S-a cufundat cu capul intre sinii ei, coborind apoi ametitor de jos. O alchimie nebanuita topise intr-un creuzet teama, speranta, indoiala, visele si apoi distilase cea mai ametitoare iubire. Ce-a urmat e greu de povestit. Romanele ieftine sint pline de faze din astea. Se pregatea sa plece si, desi stia ca suna ca naiba, nu s-a putut abtine sa nu intrebe: Auzi, de ce toate prosoapele tale sint purpurii? La care ea i-a raspuns, parca din alta lume: Dar tu de ce nu-ti dai jos ochelarii astia cu lentile visinii?

Samsung C6712- un ajutor de nădejde atunci când nu ești la birou

Cu un design atractiv, telefonul Samsung C6712 reprezintă un adevărat ajutor pentru oameni de afaceri, atunci când aceștia nu se află la birou dar trebuie neapărat să răspunsă la diverse mail-uri sau au de rezolvat treburi urgente. 

 Pentru că oferă serviciul Dual SIM se poate integra perfect într-un mediu activ, acolo unde este nevoie de multă comunicate. Totuși, trebuie precizat că Samsung C6712 nu face parte din categoria de telefoane mobile inteligente și nu face parte din categoria unor telefoane ieftine. Dispozitivul dispune de diferite funcții care îmbunătățesc considerabil experiența mobilă. 

De asemenea telefonul are o cameră foto integrată care este foarte ușor defolosit de 3.0 MP. Fișierele pot fi stocate pe cardul microSD și transferate cu ușurință pe PC prin intermediul Bluetooth 3.0 și al dispozitivului micro USB. Ca preț, telefonul se poate găsi de la 400 lei până la 430 Lei, pe piața liberă și este comparabil cu Samsung S6102 Galaxy Y care este totuși un smartphone și rulează cu Android v2.3.6 Gingerbread. Prețul acestuia este de 550 lei. 

Ecranul telefonului este de 3.2 inci și are o rezoluție de 240 x 400. De asemenea, telefonul dispune de un procesor de 832MHz si conectivitate HSDPA ce atinge viteze pana la 7.2Mbs. Conexiunea Wi-Fi integrata îmbunătățește experiența de navigare pe internet. Dispozitivul suportă aplicații web. Rulează Android v2.3.6 Gingerbread cu toate funcțiile sale - Căutare Vocală, Android Market, YouTube, Gmail.

Ca preț, telefonul se învârte undeva pe la 550 de lei și face parte din categoria unor telefoane ieftine, dacă luăm în calcul că este un smartphone.